Arhitectura și tigaia

Bună ziua.

Trăim vremuri ciudate… societatea de consum aproape că ne forțează să consumăm, consumăm, consumăm… nu e de mirare atunci că un poet ca Mircea Dinescu (poet în comunism) a ajuns bucătar la televizor (în capitalism). Oare pentru asta am făcut noi revoluția in 1989, ca să-l înlocuim pe poet cu omniprezentul bucătar ?

Am mai spus-o și o repet: mi-e greu să mi-l imaginez pe Eminescu făcând grătare la televizor, sau pe Blaga, cu șorțulet în față, gătind sarmale sau clătite, într-un program televizat.

Ce s-a întâmplat cu spiritul ? Unde este cultura ? 

Acum peste patru mii cinci sute de ani, Imhotep, “primul arhitect în istorie”, construia piramida în trepte de la Saqqara… noi, azi, suntem preocupați excesiv de mâncare, ca și când viața la asta se reduce… iar în proiectele de arhitectură bucătăria devine aproape obsedant o adevărata raison d’etre a locuinței.

Dar, spre exemplu, unde este bucătaria în Villa Capra (“La Rotonda”) ?

Și unde este ea în multe arhitecturi pe care le admirăm ?

Lucrurile nu sunt totuși complicate: avem de ales între a mânca pentru a trăi, sau a trăi pentru a mânca.

Este opțiunea noastră.

Și apoi, să nu uităm întrebarea și răspunsul lui Shakespeare, din Hamlet: “What is a man if his chief good and market of his time be but to sleep and feed ? A beast, no more.”

Vă mulțumesc și vă aștept.

Dan Coma

Se pare că și această “Fat House” din fața palatului Belvedere din Viena protestează împotriva aceleiași dilatări degradante a fiziologicului în relație cu spiritul… în definitiv, dacă mâncăm ca să trăim (și nu invers), nu avem nevoie de foarte multe… așa cum nici Le Corbusier, se pare, nu avea nevoie de o bucătărie grandioasă, ca să nu mai vorbim de obscenitatea acelei “designer kitchen” atât de frecvent adulată azi… 

Imagini furnizate de organizator