Destruction/ Grief/ Creation

Bună ziua. 

 

Luni, 30 octombrie, se împlinesc doi ani de la tragedia de la clubul Colectiv. Și tot luni se împlinesc cinci ani de la moartea arhitectului american Lebbeus Woods.

Cesare Zavattini, importantul scenarist italian spunea că dacă ar fi avut posibilitatea, ar fi amintit tuturor, zilnic, că într-o zi o sa moară... Morbiditate ? Nu... Luciditate. Dar această luciditate, în loc să acționeze ca o frână în mersul vieții, are/ ar putea să aibă efectul contrar: să ne mobilizeze să trăim mai intens, mai creativ, mai poetic chiar. 

Pragmaticul spune, desigur: poezia trece prin stomac. Dar pragmaticul, de cele mai multe ori dispare după moarte... în timp ce poetul, dacă a fost bun, persistă... asta e puterea artei... de a persista, dincolo de fatidicul morții. 

Vă invit să reflectăm împreuna asupra relației dialectice dintre moarte și viață, și să contemplăm moduri prin care putem intensifica actul viu și creativ, pornind, paradoxal, de la dezastru.

 

Vă mulțumesc și vă aștept... sperând, ca împreună, să transformăm cârja în aripă. 

 

Dan Coma

 

Interesantă și ciudată, conjuncția: Mantras of War (albumul lansat de grupul Good Bye to Gravity în ziua tragediei) și Architecture is War / War is Architecture a lui Lebbeus Woods.