PIDU București

4 min citire
Foto: Sursa foto : Observatorul Urban București și Metropotam
Share:
FacebookLinkedInCopy Link

Faptul că proiectele din Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al Bucureștiului – PIDU, de fapt o colecție de proiecte dezvoltate pe spații publice din zona centrală, unele aflate într-o oarecare conectivitate, s-a blocat la Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (CTATU) a Capitalei este firesc. Nu poți aviza o serie de Planuri Urbanistice Zonale (PUZ) rezultate din PIDU fără a se verifica coerența și compatibilitatea cu documentele fundamentale care trebuie să stea la baza dezvoltării municipiului: Strategia de Dezvoltare (2035), Planul Integrat de Mobilitate, Planul Urbanistic General. Or unele dintre acestea nu sunt încă finalizate, dar principiile lor ar trebui suprapuse și verificate cu aceste PUZ-uri din PIDU.

De ce nu sunt corelate aceste documente fundamentale și PIDU nu derivă din ele, ar fi întrebarea firească? Din mai multe cauze, probabil, care țin de felul în care este gestionat sau, mai degrabă, în care nu este gestionat orașul. Nu exclud luptele pentru a controla urbanismul prin firmele care fac planificarea, putând distinge mai mulți poli de putere și interese. Relația dintre instituțiile publice și interesele private sunt cauza generală a gestiunii nefirești, fără documente solide și strategii coerente la bază.

PIDU a fost scos de la bun început, de peste 5 ani, din contextul planificării pentru a ajunge pe un drum mai scurt la proiecte concrete, finanțabile și implementabile, cu riscul asumat de a nu se înscrie în strategiile generale, dar neașteptându-le dincolo de orizontul unui mandat. PIDU a fost generat într-un mod inovant, pe de o parte bazat pe reputația bună a multor firme de arhitectură care fac parte din consorțiul creat special pentru acest proiect, iar pe de alta pe împărțirea inițială a proiectelor între un număr destul de mare de birouri, care evită reproșul atribuirii către o firmă de casă, dar asigură și diversitatea și prospețimea soluțiilor obținute.
Felul în care a fost prezentat s-a bazat pe multă precauție, o oarecare lipsă de transparență pentru a evita criticile, dar treptat a câștigat o imagine bună bazată pe comunicare vizuală cu simulări și animații de atmosferă, convingătoare pentru cei mulți. Ulterior, doar câțiva din consorțiul inițial au mai avut acces la dezvoltarea proiectelor, cea care implică bani mai mulți, apărând, după câte am aflat, nemulțumiri între asociați.

CÂTEVA IDEI PE CARE SE BAZEAZĂ MAI MULTE PROIECTE DIN PIDU TREBUIE PRIVITE CU ATENȚIE

Iată despre ce este vorba:

  • realizarea de plantații de arbori peste garaje subterane este un deziderat care a eșuat până acum de fiecare dată în România; așa ceva este posibil numai dacă garajul coboară adânc și se asigură straturi de sol natural substanțiale spre suprafață;
  • pietonalizarea prin desființarea circulației auto pe bulevardul Unirii (fost Victoria Socialismului) nu aduce de la sine și pietonii, iar restaurarea fântânilor de prost gust făcute în proiectul inițial comandat de Ceaușescu îmi pare o idee nefericită;
  • introducerea pe bulevardul Unirii a unui parc liniar cu continuitate dincolo de piața Constituției, spre parcul Izvor, poate fi una din soluțiile cele mai bune pentru zonă;
  • amenajarea spațiului public a eșuat în București în zone mult mai mici, cum ar fi piațeta de la Biserica Anglicană, pietonalizată și frumos amenajată, dar apoi lăsată pradă parcărilor și unor terase de localuri care au ocupat abuziv trotuarele și spațiul public;
  • propunerea de ”acvarii” cu destinația de cafenele este, de asemenea, un eșec demonstrat în Grădina Icoanei, formula fiind preluată de PIDU pentru Piața Palatului; totuși apariția de poduri, modelări ale reliefului, amenajări pietonale generoase și chiar parcaje subterane în zone compatibile cu aceste soluții fac din proiectele din PIDU soluții care merită analizate în contextul documentelor de strategie pe care le-am amintit anterior.

Acest lucru este obligatoriu, la fel cum este absolut necesară, pentru toate aceste proiecte, o strategie de regenerare urbană care nu se poate baza doar pe amenajări ale spațiului public. Priviți ce se întâmplă pe strada Buzești din punct de vedere al regenerării țesutului adiacent căii de circulație: nimic! Economia regenerării implică colaborări public-private dincolo de proiectele frumoase din PIDU.

Închei într-o notă optimistă, apreciind ideile bune din acest pachet și legăturile realizate între mai multe proiecte și observând, totodată, că prin aprofundare și cu instrumente specifice regenerării urbane, care încă nu au intrat în practica din România, se poate ajunge la rezultate foarte bune.

Președinte
Arh. Șerban Țigănaș
05.10.2015