Anunț privind Anularea Procedurii de Atribuire – Noul MNIR

În legătură cu concursul internațional NOUL MNIR,  vă informăm cu tot regretul că Directorul MNIR ne-a anunțat că a dispus anularea în întregime a procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică pentru noul MNIR, declanșată prin concursul început la 01.02.2016. Motivul invocat pentru această decizie este o neconcordanță între cele două variante (română și engleză) ale temei de concurs, de care este acuzat OAR, în calitate de organizator. 

Această hotărâre aduce un prejudiciu profesiunii, desconsiderând calitatea arhitecturală pe care o promovăm prin concursurile de arhitectură

Această hotărâre aduce un prejudiciu profesiunii, desconsiderând calitatea arhitecturală pe care o promovăm prin concursurile de arhitectură, un prejudiciu nejustificat și nedrept față de corectitudinea și dedicația cu care OAR a colaborat cu Muzeul Național de Istorie al României pentru organizarea acestui concurs dificil, în condiții de mare urgență.

În aceeași măsură, ne îngrijorează faptul că se compromite astfel marea șansă pe care instituția Muzeului Național de Istorie al României, monumentul istoric Palatul Poștelor și orașul o câștigaseră prin acest concurs.

Nu vrem ca asupra acestui caz să plutească derută și confuzii, care ar putea arunca în deriziune atât efortul pe care OAR îl face pentru a impune concursul de arhitectură ca formă de achiziție publică, cât și uriașa muncă depusă alături de însuși Domnul Director al MNIR pentru a organiza în timp record acest concurs internațional. 

Pentru a putea înțelege datele și contextul acestei șarade perdante, vă aducem la cunoștință următoarele:

a. 

Mai întâi, vă rugăm să luați notă despre ceea ce este numit o gravă eroare legislativă și este folosit drept pretext pentru anularea concursului, pe motivul că a pus competitorii într-o situație de inegalitate.

Domnul Director se folosește de o eroare de editare survenită în varianta engleză a temei (probabil dintr-o salvare neefectuată a acelei părți a temei, care a trecut prin multe schimbări din motive care vor fi explicate mai jos). În două situații care fac referire la acoperirea curții interioare (din cele câteva zeci de pagini care descriu cerințele funcționale, dintre care ca. 45 de rânduri se referă numai la această chestiune), apare formularea acoperită parțial sau total (partially or entirely covered), în vreme ce în varianta română apare doar acoperită total

Aceasta neconcordanță (pe care o regretăm) ar putea să pară cu adevărat capabilă să pună concurenții într-o situație de inegalitate, dacă nu ar fi fost lămurită de alte precizări referitoare la acoperirea totală a curții-atrium. 

Dintre acestea, cea mai importantă se află în chiar în tabelul centralizator al funcțiunilor și suprafețelor (Cerințe funcțional spațiale, pag. 14), cel cu care debutează prezentarea sintetică a temei funcționale, în care se spune că este un spațiu total acoperit (entirely covered) și deschis. Chiar și la pagina 21, unde cuvântul partial apare în textul englez, el este rectificat (pentru cine vrea să înțeleagă) de precizările privind acoperirea totală din rândurile imediat următoare. 

Anexa 1 - Cerințe funcțional spațiale - PDF - 63 KB

Pentru rigoare sunt citate în anexă fragmentele de temă, în română și engleză unde apar indicații privind acoperirea curții.

Anexa 2 - Comparație text RO-EN - PDF - 71 KB

Din comparația celor două texte reiese că nu se poate pune problema unei discriminări sau situații de inegalitate între concurenții care au citit tema în română sau în engleză

Din comparația celor două texte reiese că nu se poate pune problema unei discriminări sau situații de inegalitate între concurenții care au citit tema în română sau în engleză, în ciuda acestei erori. În plus, în regulamentul concursului, la punctul 1.4.1 se spune clar că limba de referință e limba engleză.

Deci grava eroare legislativă constă într-un cuvânt care a rămas răzleț, neșters în textul englez. 

Textul englez ar putea, mai degrabă, să fie acuzat de oarecare ambiguitate, dar precizăm că nu a semnalat-o niciun concurent pe parcursul celor patru luni de lucru, și nici cu ocazia celor două sesiunii de întrebări și răspunsuri (Q&A). Ar fi putut fi imediat remediată printr-o erată (permisă de regulamentele de concurs și de legislația națională). După cum se vede și din materialul disponibil mai jos pentru a fi descărcat, care sintetizează toate întrebările referitoare la curte și acoperirea ei, mai degrabă s-au pus întrebări referitoare la relativa neclaritate a schemei privitoare la înălțimea acceptabilă a închiderii. 

Extras întrebări și răspunsuri Noul MNIR - PDF - 124 KB

Mai mult, proiectul câștigător al premiului 1 s-a dovedit a fi o echipă românească, care a avut acces în primul rând la textul în română, dar și-a asumat o poziție critică față de problema acoperirii curții, poziție pe care juriul a confirmat-o. 

De altfel, mulți alți concurenți (cel puțin o treime, atât vorbitori de română, cât și străini) și-au asumat îndrăzneala să acopere parțial curtea sau să nu o acopere deloc, considerând că astfel de rezolvări sunt mai favorabile situației date. 

toate variantele de temă și regulament (atât în limba română cât și în limba engleză) au fost citite, aprobate, semnate și asumate de MNIR, entitatea promotoare

În fine, precizăm că toate variantele de temă și regulament (atât în limba română cât și în limba engleză) au fost citite, aprobate, semnate și asumate de MNIR, entitatea promotoare.

b.

Credem că este necesar să mai dăm câteva amănunte în legătură cu chestiunea acoperirii totale sau parțiale a curții interioare, pentru că ea este „cuiul lui Pepelea” în istoria acestui concurs.  

Atât promotorul, cât și cei implicați în întocmirea temei, au fost de acord că o rezolvare mai judicioasă a curții față de situația existentă ar rezolva o serie de probleme ale Muzeului: legăturile funcționale interioare și relația cu orașul, lipsa de spațiu, o ambianță care să confere muzeului o nouă identitate etc. Totuși, gradul de acoperire a rămas până la final o problemă, nu atât din motive arhitecturale (ca arhitecți știm că aceste probleme pot fi rezolvate și altfel decât prin acoperirea totală a curții), ci pentru că reglementările actuale ale zonei nu permit acoperirea totală, lucru pe care eram obligați să-l facem cunoscut concurenților prin temă. Procedura de modificare a datelor din PUZ a fost declanșată între timp, dar nu este soluționată nici astăzi.

reglementările actuale ale zonei nu permit acoperirea totală

În cele din urmă și după multe schimbări, tema (în ambele variante, română și engleză) a inclus atât dorința promotorului de acoperire totală (precizată dintru început în tabelele sintetice privind Cerințe funcțional spațiale, pag. 14), cât și incertitudinea legal-procedurală privind îndeplinirea ei, având în vedere actualele reglementări ale zonei (în Direcții de proiectare, pag. 21). 

În acest context, tema (atât în română cât și în engleză) îl împingea, de fapt, pe orice concurent să reflecteze asupra alternativelor: acoperirea totală (cerută, dar încă nesigură legal) și acoperirea parțială (sigură reglementar, dar critică față de indicația de acoperire totală). Prin jocul acestor împrejurări obligate, tema (asupra căreia promotorul și-a dat acordul în cunoștință de cauză) trimitea inevitabil spre interpretări mai variate decât apărea la prima vedere. 

Pentru orice arhitect priceput, reiese clar că o miză esențială a concursului consta în rezolvarea curții interioare: ca atrium urban, ca potențial de reprezentativitate și identitate pentru viitorul Nou MNIR, ca magnet, ca loc al originalității arhitecturale în raport cu alte muzee europene — lucruri precizate în temă. 

multe dintre proiectele participante au gândit acest aspect mai departe decât aparența temei (...) pentru că valoarea arhitecturală și urbană a rezolvării curții era mult prea importantă pentru intervenție

Iar multe dintre proiectele participante au gândit acest aspect mai departe decât aparența temei, luându-și libertatea să nu acopere total curtea (au fost proiecte care nu au acoperit-o deloc, găsind alte formule), nu pentru că ar fi existat o neconcordanță între variantele română și engleză, ci pentru că valoarea arhitecturală și urbană a rezolvării curții era mult prea importantă pentru intervenție (nu era o simplă rezolvare tehnică a unei cerințe cantitative).

Acest aspect a permis juriului internațional să cumpănească atent între problematica specifică a locului (monumentul actual, situația urbană și posibilitățile practice de realizare) și modul de acoperire în alte feluri decât era scris în tema dificilă și plină de îngrădiri a acestui proiect. 
În urma reflecției asupra avantajelor și dezavantajelor (arhitectural-estetice, structurale și economice) ale acoperirii totale sau parțiale (până la totale), juriul a conchis în favoarea unei poziții critice față de temă. 

Această deliberare este cuprinsă sintetic în Raportul oficial al juriului, din care cităm:

Per ansamblu, au existat 4 abordări dominante adoptate de concurenți.
1. Curtea acoperită cu structuri din sticlă și oțel, unde spațiile expoziționale să fie localizate dedesubt
2. Un „obiect” separat situat în Curte, cu spații dedesubt
3. O boltă separată în Curte, cu spații dedesubt
4. Curte deschisă, fără structuri suplimentare construite în curte
Juriul a considerat că toate aceste patru abordări sunt modele posibile. Un studiu mai atent a arătat următoarele:
Proiectele cu curtea acoperită cu sticlă – inclusiv cel plasat pe locul al treilea – s-au dovedit a fi problematice, elementele structurale distrugând atmosfera clădirii istorice și a curții. Joncțiunea cu clădirea existentă i-a pus la încercare pe mulți concurenți și multe dintre acoperișurile de sticlă s-au dovedit a fi problematice.

Proiectele admise cu un obiect în curte au o problemă fundamentală: vechea fațadă este obstrucționată de noua structură. În urma studiului a devenit evident faptul că acest obiect ar putea fi rareori justificat din punct de vedere funcțional; este doar o intervenție arhitecturală.

Un număr de proiecte au plasat în curte o acoperire separată, de tip copertină – acest lucru a părut a fi promițător în multe feluri: evită interfața dificilă cu vechea clădire, noua structură crează o identitate pentru curte și pentru întreaga clădire, adăpostind spațiul și dându-i un caracter special.

Au existat câteva proiecte admise, în care programul încăperilor a fost plasat sub Curte, fără a amplasa o nouă structură în Curte. Proiectul admis care s-a clasat pe locul al doilea prezintă promisiunea acestei soluții: Curtea spațioasă permite vederea fațadelor muzeului prezent, respectând valoarea istorică a prezentei clădiri a muzeului.
Juriul a considerat că standardul celor mai bune proiecte admise în această competiție internațională a atins un nivel ridicat. În general, competiția a adunat informații și opinii valoroase și au fost furnizate soluții detaliate interesante.

Organizatorul competiției constată faptul că acest concurs și-a atins obiectivele stabilite, iar rezultatul servește în multe feluri pentru etapele viitoare ale restaurării și ale proiectului pentru noua clădire a muzeului.

Pentru a ajunge la un rezultat, juriul a avut o dezbatere finală cu privire la următoarele patru proiecte admise: numerele 53, 59, 62 și 76. Toate cele patru proiecte admise au fost considerate a avea o înaltă calitate în ceea ce privește arhitectura, peisajul urban și funcționalitatea. Decizia finală a fost luată între proiectele admise cu numerele 59 și 62. Pentru valorile sale în termeni de arhitectură, funcționalitate și peisaj urban, proiectul admis cu numărul 59 a fost considerat ca având potențialul cel mai ridicat pentru muzeu în ceea ce privește dezvoltarea sa și, prin urmare, i se acordă premiul întâi și se recomandă continuarea cu acest proiect.

Juriul a apreciat în mod special soluția impresionantă de acoperire, care creează un nou tip de spațiu în curte, funcționând ca loc de întâlnire al vizitatorilor, ca un living al muzeului și, mai general, al orașului. Spațiile situate sub curte sunt legate cu măiestrie de clădirea existentă, prezentând o soluție funcțională, compactă și eficace.

acest imens beneficiu al concursului în favoarea muzeului și orașului nu a fost înțeles

Constatăm că acest imens beneficiu al concursului în favoarea muzeului și orașului nu a fost înțeles după jurizare de însuși promotorul lui (deși domnul Director al MNIR a făcut parte din juriu). 


c.

Față de cele prezentate mai sus, suntem datori să facem (încă o dată) câteva observații mai generale referitoare la concursurile de arhitectură și sensul lor ca formă de „achiziție de servicii de proiectare”: 

tema nu are menirea să spună cum se rezolvă o anumită situație de arhitectură

1/ Pentru a obține rezultatele scontate (adică cea mai bună soluție pentru o situație dată), o temă de concurs nu poate dicta soluția, ci trebuie să permită o oarecare libertate de interpretare. De aceea tema nu are menirea să spună „cum” se rezolvă o anumită situație de arhitectură, ci trebuie să expună situația și ce se așteaptă de la concurs, alături de anumite cerințe și constrângeri specifice (în cazul de față, foarte multe și dificile). Altfel, concursul nu-și mai găsește sensul.

 

2/ Într-un concurs de arhitectură, atât concurenții cât și juriul au datoria să înțeleagă toate condițiile puse de temă și să reflecteze critic asupra lor. Mai multe minți care propun „simulări” ale situației (pentru că soluțiile de concurs sunt astfel de simulări) și decizia unui juriu profesionist în fața acestor simulări pot fi mai valoroase decât hotărârile de plano ale câtorva oameni!
De aceea, în anumite situații (dacă nu în orice concurs), acceptarea unor amendamente (de diferite facturi și în anumite măsuri) față de tema inițială s-a dovedit benefică. Juriul are această prerogativă. De aceea nu se cere prin concurs un „proiect de execuție” pe o temă total fixată. 

3/ Decizia juriului este obligatorie pentru promotor, lucru prevăzut și în Regulamentul concursului și în contractul cu organizatorul. Odată semnată decizia juriului (semnată, subliniem, și de Promotor însuși, prin Directorul MNIR care făcea parte din juriu), promotorul trebuie să negocieze contractul de proiectare cu câștigătorul, în urma căruia pot apărea, desigur, modificări ale proiectului, dar nu în măsura în care să compromită ideea centrală a soluției, considerată valoroasă în urma concursului.


d. 

Jurizarea a fost finalizată în 30 iunie 2016. Era normal să se înceapă imediat negocierile de contractare cu echipa câștigătoare, ceea ce corespundea tuturor angajamentelor luate de promotor. 

Am acceptat și am înțeles necesitatea ca autoritatea națională să se pronunțe asupra eligibilității echipei câștigătoare (a se vedea comunicatele OAR în acest sens), chestiune esențială pentru corectitudinea procedurii. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) a tranșat această chestiune, declarând eligibilitatea echipei cu premiul 1, încă din 20 iulie 2016. Premierea a avut loc pe 7 octombrie 2016.

Nu mai înțelegem și ne contrariază tergiversările care au survenit după premiere. Căutarea de pretexte de toate felurile: încercarea de modificare a elementelor supuse negocierii după desemnarea câștigătorului, ori modificarea criteriilor de calificare și de atribuire (demersuri ale MNIR care au fost contestate și pe care Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor le-a considerat nefondate), supralicitarea unor detalii tehnice nesemnificative (cum este și această „situație de inegalitate”), nu dovedesc decât neînțelegere și totală desconsiderare a competențelor arhitecturale. 
Ceea ce ne miră și îngrijorează din partea reprezentanților unei instituții de cultură.

această poziție riscă să saboteze șansa României și a Bucureștiului de a avea un nou și prestigios Muzeu Național de Istorie, Noul MNIR, a cărui reconstrucție să fie declanșată cu ocazia aniversării centenare a Marii Uniri

Mai presus de toate și foarte grav în acest caz este că această poziție riscă să saboteze șansa României și a Bucureștiului de a avea un nou și prestigios Muzeu Național de Istorie, Noul MNIR, a cărui reconstrucție să fie declanșată cu ocazia aniversării centenare a Marii Uniri. 

Nu doar ca arhitecți, ci și în calitate de cetățeni nu înțelegem această atitudine a MNIR.

Am avut parte de un concurs internațional de arhitectură la care s-au depus 37 de proiecte, în covârșitoare majoritate foarte profesionist făcute și care au propus 37 de scenarii de amenajare a muzeului.
Am avut parte de un juriu absolut remarcabil (profesioniști serioși care au proiectat și proiectează muzee), un juriu care a judecat cu înțelepciune nu numai calitatea intrinsecă a proiectelor, ci și șansele de bună realizare ale intervenției propuse. 
Am avut șansa desemnării de către acești profesioniști a unui proiect câștigător selectat cu încrederea că este o soluție funcțională, compactă și eficace.

Prin decizia de anulare a concursului, Muzeul Național de Istorie a României respinge toate aceste beneficii (...) și aruncă în derizoriu eforturile substanțiale depuse de participanți și organizatori

Prin decizia de anulare a concursului, Muzeul Național de Istorie a României respinge toate aceste beneficii pentru motive care nu intră în logica unui demers corect, profesionist și transparent, așa cum este concursul de arhitectură, și aruncă în derizoriu eforturile substanțiale depuse de participanți și organizatori. 

Până acum, s-au desfășurat în România câteva concursuri internaționale de mare anvergură și importanță națională (București 2000, Piața Revoluției, Palatul Guvernului). În pofida rezultatelor lor, remarcabile în fiecare dintre cazuri, niciunul nu s-a finalizat așa cum era prevăzut, de fiecare dată culpa aparținând promotorilor români. Aceste insuccese nu ne fac cinste în lume. 

Concursul Noul MNIR se anunța ca ocazia de a rupe acest lanț nefericit, oferind oportunitatea ca un monument simbol și o instituție simbol să devină, prin noua amenajare arhitecturală, simboluri europene, sub semnul anului Centenar 2018. 

Sperăm încă, din partea Muzeului Național de Istorie al României, să-și reconsidere poziția.

Ordinul Arhitecților din România a colaborat cu tot devotamentul și corectitudinea la această cauză, solidar cu Muzeul. Acum are datoria să continue să susțină cu toată convingerea și prin toate mijloacele continuarea procedurii de achiziție începută prin concursul de soluții Noul MNIR

Sperăm încă, din partea Muzeului Național de Istorie al României, să-și reconsidere poziția.

_________________________

Ordinul Arhitecților din România

2 februarie 2017