8 concluzii ale conferinței "Patrimoniul european: Experienţe comune şi particularităţi regionale"

19 aprilie 2019

Sighişoara, Colegiul Joseph Haltrich, dezbatere Europa Nostra

 

Ministerul Culturii și Identității Naționale și Institutul Național al Patrimoniului au organizat la Sighișoara, între 11 și 13 aprilie 2019, conferința „Patrimoniul european: experiențe comune și particularități". Evenimentul a reunit reprezentanți ai instituțiilor europene, ai instituțiilor de specialitate din domeniul patrimoniului cultural, ai mediului academic, ai sectorului non-guvernamental și ai celui profesional, inclusiv reprezentanți ai Ordinului Arhitecților din România, alături de comunități și cetățeni activ interesați de patrimoniul cultural. 

Tema principală a conferinței, desfășurate în contextul Președinției române a Consiliului Uniunii Europene, a fost discutarea căilor prin care cooperarea europeană poate să sprijine Statele Membre și sectorul patrimoniului cultural în vederea protejării participative a patrimoniului Europei.

Alte subiecte discutate au fost cadrul teoretic, cadrul legal și administrativ, educația și formarea specializată, cercetarea dedicată patrimoniului cultural, comunitățile și factorii sociali, precum și un număr de teme transversale – aici fiind cuprinsă în mod special discuția despre patrimoniu în perspectivă economică.

Iată serie de concluzii obținute în urma conferinței plenare și a sesiunilor tematice, de aplicat în toate țările europene:

8 concluzii ale conferinței "Patrimoniul european: Experienţe comune şi particularităţi regionale"

1. Necesitatea de a desfășura studii comparative, pentru a înțelege mai bine particularitățile regionale și locale, cele valoroase, definitorii pentru identitatea locală, dar și cele negative, care sunt generate de disparitățile în politici și practici.


2. Necesitatea intensificării cooperării între actorii patrimoniului cultural din țările Europei, nu doar la nivel de proiect, ci și la nivel funcțional – între autorități și instituții din sistemele publice naționale dedicate protejării patrimoniului, între universități și centre de pregătire și formare, între organizații ale societății civile și comunități – pentru a putea beneficia de învățarea directă și partajată (peer-learning) din câștigurile și progresele fiecărui actor și fiecărui exemplu de bună practică.


3. Necesitatea ca statele, prin guverne și instituțiile de specialitate, să pună în aplicare cât mai rapid și complet documentele de politici și recomandări elaborate la nivel european – cu referire specială, în relație cu tema calității în practicile patrimoniale, la documentul „Principii europene de calitate pentru intervenții finanțate din fonduri europene cu potențial impact asupra patrimoniului cultural” (European Quality Principles for EU-funded Interventions with potential impact upon Cultural Heritage) și la raportul (așteptat) al grupului de lucru european pentru abilități, formare și transfer de cunoștințe în acest domeniu.


4. Modul în care sunt transpuse în legislațiile naționale prevederile directivelor – de exemplu cea privind achizițiile publice – și altor documente europene, pentru a reflecta corect necesitățile și specificul acțiunii în sprijinul patrimoniului cultural.


5. Necesitatea de a angaja lumea afacerilor în activitatea de protejare a patrimoniului, urmărind să obținem un angajament larg pentru integrarea valorilor patrimoniului cultural în planurile și acțiunile economice din sectorul de afaceri, incluzând și intensificarea participării la investițiile în protejarea patrimoniului cultural.


6. Necesitatea punerii în aplicare extinsă a principiilor incluziunii și accesibilizării în practicile patrimoniului cultural, atât în raport cu diversitatea de expresii și grupuri culturale, cât și în raport cu categoria persoanelor cu nevoi speciale.


7. În raport cu toate celelalte concluzii extrase, s-a subliniat necesitatea rafinării și dezvoltării instrumentelor financiare dedicate patrimoniului cultural, atât în viitorul cadru financiar multianual european, cât și prin mecanismele naționale - publice și private.


8. Dezvoltarea de capacități corespunzătoare pentru educație și formare specializată, prin proiecte comune de cercetare aplicată în domeniul patrimoniului, pentru asigurarea calității în restaurare.

 

Ca un principiu general, in cadrul conferinței s-a remarcat ideea că societatea civilă, a cărei dezvoltare și consolidare trebuie susținută ferm, reprezintă cel mai activ și eficient partener al sistemului public de protecție a patrimoniului. Sneška Quaedvlieg-Mihailović, Secretar General Europa Nostra, a accentuat ideea că „renașterea Europei trebuie să înceapă prin patrimoniul său cultural”. 

 

Pentru informaţii suplimentare, urmăriţi în continuare pagina de Facebook și site-ul Institutului Național al Patrimoniului.