Concurs ”O casă a durerii” (in memoriam Colectiv)

E 2 septembrie.

E încă vacanță. E cald. E soare. E destul de bine.

Avem, deci, toate motivele să gândim și să simțim în mod pozitiv, să privim spre înaltul cerului, să sperăm, să ne bucurăm.

Dar acum aproape un an, colegi de-ai noștri (și nu numai), într-o încercare similară de a se bucura de viață, de a cânta și dansa, au murit, la sfârșit de săptămână, în condiții tragice. Mă refer, desigur, la tragedia de la clubul Colectiv.

Sigur, am putea spune că morții cu morții, vii cu vii... dar nu ar fi teribil de cinic...?

Eu cred că nu ar trebui să-i uităm. Am fi putut fi în locul lor, asfixiati și arși. Morți.

E ușor să dezminți moartea. Dar ne gândim oare la rudele și prietenii rămași în viață...? Avem oare latitudinea să uităm...?

O mare parte din arhitectura pe care o admirăm în "istorie" are un caracter comemorativ. Și dacă nu "comemorativ" per se, spiritual.

Știu, azi nu mai gândim așa. Noi suntem pragmatici, materialiști și grăbiți. Însă v-aș invita să vă imaginați că această tragedie v-a lovit direct. Ați mai fi atât de relaxați...?

Împreună cu Uniunea Arhitecților, vă propun o temă de meditație arhitectonică, care să comemoreze, la un an de la această teribilă tragedie, pe cei dispăruți. Eu am scris acum aproape un an, la două săptămâni după această tragedie, un text invitațional pentru O CASĂ A DURERII. Textul scris atunci este atașat aici.

Dacă amintirea acestei tragedii nu vă lasă indiferenți și dacă cuvintele mele nu sunt complet lipsite de emoție și putere, atunci sper că veți face o lucrare care să nu ignore acest adevăr simplu: viața umană e vulnerabilă și fragilă. Putem să pierim oricând. Viața și moartea sunt corelative.


Aceasta nu este o invitație spre morbiditate, ci o invitație spre a fi sensibili, o invitație spre a nu uita.

Vă mulțumesc,
Dan Coma

Predarea lucrărilor se va face până la data de 23 octombrie, având astfel șansa să arătăm aceste lucrări în cadrul Bienalei de Arhitectură din București din toamna asta. Mai mult decât atât, contemplăm o expoziție comemorativă în spațiile expoziționale ale UAUIM la sfârșitul lunii octombrie. Ar fi frumos, cred, să încercăm să omagiem pe cei dispăruți în mod cât mai creativ. Ar fi o necesară victorie (oricât de iluzorie) a vieții asupra morții, prin și pentru arhitectură, dar în primul rând, pentru cei care nu mai sunt printre noi. 

Pentru înregistrare în această competiție și pentru informații suplimentare vă rugăm să ne contactați la adresa: info@icarch.us

 

Mai jos puteți vedea trei situri posibile pentru propunerea dumneavoastră... dar O CASĂ A DURERII poate fi concepută și in abstractum, adică fără un loc precizat. Este alegerea dumneavoastră.

A - terenul liber, fără construcții, vizavi de clădirea unde a fost clubul Colectiv...

B - parcela de pământ, înconjurată de mașini, din fața clădirii...

C - și chiar Dâmbovița, unde s-ar putea propune, poate, o insulă comemorativă.