Dreptul la replică

24.03.2017

___________________________________

 

În legătură cu declarațiile din articolul De ce nu pot românii să vadă ”Atacul de la Smârdan”, apărut luni, 20 martie 2017, în publicația on-line PressOne.ro privind motivele care au dus la încetarea procesului de reabilitare a clădirii Muzeului Național de Istorie a României, aflat în situație de degradare avansată.

Ordinul Arhitecților din România (OAR) comunică publicului din România că încetarea procesului de reabilitare a clădirii Muzeului Național de Istorie a României a rezultat în urma  hotărârii MNIR de a anula concursul de soluții, în urma căruia s-ar fi demarat dorita acțiune de aducere a Muzeului la standardele europene.

Hotărârea MNIR de anulare a concursului este datată 16.01.2017 (Hotărârea nr 11/16.01.2017).

În apărarea profesionalismului și a promovării unei arhitecturi de bună calitate, OAR a fost obligat să dea în judecată MNIR, cerându-i să retragă această anulare, fundamental neîntemeiată și nocivă pentru instituție, monumentul istoric care o adăpostește și oraș.

Chemarea în justiție a MNIR de către OAR a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București pe data de 10.02.2017 număr de dosar 4535/3/2017.

În aceste condiții, nu OAR este cauza întârzierii, ci faptul că MNIR nu a încheiat contractul de proiectare cu câștigătorii în urma concursului.

Precizăm că:

OAR a susținut MNIR pe tot parcursul organizării concursului, al cărui scop era reafirmarea MNIR ca un muzeu contemporan de istorie și revalorizarea clădirii în context urban, ca parte activă în viața orașului.

OAR a organizat concursul la cele mai înalte standarde internaționale, cu girul Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA). Pe tot acest parcurs, OAR a fost solidar cu MNIR, cu toată corectitudinea și devotamentul, în pofida timpului deosebit de redus și a lipsei multor documente pregătitoare necesare. 

De aceea, considerăm că decizia MNIR de anulare a concursului și acuzațiile care ne sunt aruncate reprezintă o mare nedreptate. Mai grav este că această decizie afectează viitorul patrimoniului național.

Se dovedește, din partea conducerii MNIR, o profundă neînțelegere a sensului unui concurs de arhitectură și a procedurii de achiziție prin concurs. Un concurs de arhitectură nu este o licitație, iar implicarea unui juriu internațional de profesioniști în domeniu reprezintă o garanție de calitate arhitecturală a soluțiilor premiate și a ierarhiei lor.

Nu vrem să intrăm într-o discuție sterilă privind nenumăratele afirmații neadevărate sau înșelătoare ale directorului MNIR din articolul publicat pe 20.03.2017. Ne exprimăm însă mirarea că — la luni distanță — domnia sa, care a făcut parte din Juriu, se dezice de rezultatul concursului, pe care și l-a asumat prin semnarea Raportului Juriului (document oficial).

Decizia directorului MNIR de a minimiza autoritatea în domeniu a unor specialiști la nivel național și internațional jignește profesia de arhitect și rolul ei cultural în societate, principii pe care OAR le apără. Prestigiul marilor muzee europene s-a construit nu numai pe interesul colecției, ci și pe valoarea arhitecturală a intervențiilor de modernizare, care le-a conferit semnificații noi. Decizia MNIR de anulare a concursului are repercusiuni negative asupra patrimoniului arhitectural al orașului și al țării. MNIR are datoria să continue procedura de achiziție începută prin concursul de soluții „Noul MNIR”.

OAR crede încă în șansa acestui Muzeu de a avea o nouă statură, pe măsura remarcabilelor sale colecții, și a semnificației arhitecturale, urbane și istorice de netăgăduit.

Iar românii să poată „vedea Atacul de la Smârdan” pe fundalul reconstrucției Muzeului!