Interviu cu Carin Smuts, câștigătoarea Premiului UIA Robert Matthew 2017

15 iunie 2020

Înființat în 1978 și numit după fostul președinte UIA, Robert Matthew, acest premiu pentru pentru medii umane și durabile ilustrează obiectivele Programului Națiunilor Unite pentru așezări umane (UN-Habitat). Acesta recompensează persoane și grupuri, printre care Hassan Fathy, Stefan Foster, Giancarlo de Carlo, Guvernul Metropolitan din Seul și, mai recent, pe Carin Smuts, câștigătoare în 2017. Interviu realizat de UIA.

Cum ați ajuns la arhitectură?

Tatăl meu, inginer mecanic, și-ar fi dorit să fie arhitect. Când aveam cam patru ani, m-a dus pe șantierul primei noastre case, pe care a proiectat-o și construit-o el însuși. Aceasta a fost una dintre cele cinci case pe care le-a proiectat și construit de-a lungul anilor. Când a venit vremea studiilor, am optat pentru teatru, dar tata a aplicat la arhitectură pentru mine. Așa am ajuns să studiez arhitectura.

În timpul studiilor m-am implicat în două producții teatrale, în care au jucat personalul și studenții școlii de arhitectură de la Universitatea din Cape Town. În cel de-al patrulea an, de practică, am lucrat la un kibbutz, în Israel. Asta mi-a schimbat viziunea asupra vieții: am decis că vreau să fiu medic. Reacția tatălui meu a fost că trebuie să termin mai întâi studiile de arhitectură. Am terminat studiile și doi ani mai târziu am fost acceptată la medicină. În anul respectiv am înțeles că îmi doream de fapt să fiu arhitect. Așa am ajuns la arhitectură.

Care este filozofia dvs. ca arhitect și care au fost factorii cheie în dezvoltarea acestei filozofii?

Filozofia mea se concentrează pe oameni și soluții holistice durabile. Cred că aspectele de mediu, sociale și economice trebuie să fie în echilibru. Asta necesită proiecte care să răspundă provocărilor de mediu și din acest punct de vedere cred în clădirile pasive. Coeziunea socială aduce siguranță tuturor. Aspectele economice se referă la multe niveluri. Unul dintre ele ține de utilizarea materialelor și resurselor locale.

Arhitectura noastră se bazează pe un proces de colaborare, prin care mulți actori - viitori utilizatori și colegi profesioniști se reunesc pentru a produce medii de bună calitate. Este ca și cum ai fi dirijorul unei orchestre care aduce laolaltă multe instrumente pentru a crea o muzică plăcută, de care să se bucure toți. În practica CS Studio Architects, avem și un sistem prin care toată lumea participă la procesul de proiectare. De-a lungul anilor, doi colaboratori esențiali au fost Urs Schmid și Clint Abrahams.

Ce rol ar trebui să joace arhitectura în lumea de astăzi?

În lumea de astăzi, arhitectura mondială are posibilitatea de a aborda multe dintre provocările globale. La nivel tehnic, putem asigura amprente minime de carbon pentru proiectele noastre. Ne putem propune să producem medii durabile care să țină cont de bunăstarea ecologică, economică și socială a contextului în care lucrăm. Mai mult, putem fi facilitatori, pentru a contribui la o lume mai bună pentru toți locuitorii, realizând proiecte care promovează și încurajează coeziunea socială. Arhitectura poate modela viitorul, poate interpela legislația nerealistă și irelevantă, pentru orașe și dezvoltare urbană mai sănătoase. Arhitectura poate răspunde unor provocări sociale și poate facilita construirea unui viitor mai bun pentru toți. Concepția arhitecturală poate fi folosită pentru a construi legături între oamenii, în loc să divizeze societățile.

Guga S’thebe Arts and Cultural Village  (Langa, Cape Town, Africa de Sud)

Care considerați că sunt avantajele arhitecturii vernaculare rurale?

Arhitectura vernaculară rurală folosește materiale locale și este construită de către localnici. Tehnologia este foarte simplă și ușor accesibilă. Dispunerea este legată de comportamente și obiceiuri culturale. Există ierarhii complexe ale utilizărilor spațiale care nu sunt evidente. Răspunsul la climat este de cele mai multe ori cel adecvat. Un exemplu în acest sens este coliba africană, construită din pământ, cu mici deschideri și cu un acoperiș tradițional de paie, suficient de larg pentru a proteja pereții.

În arhitectura contemporană putem lua lecții de la arhitectura vernaculară fără a imita trecutul, ci transformându-l în ceva pertinent în funcție de context.

Un exemplu în acest sens este satul artistic și cultural Guga S’thebe, în a cărui planificare s-au preluat învățăminte din satul tradițional african (în acest caz, satul Xhosa). Utilizarea spațiului multifuncțional în formă de con a fost rezultatul consultării noastre cu generația mai vârstnică a locuitorilor din Langa, care își doreau colibe tradiționale. Conul și felul în care se juxtapune cu celelalte forme au ca rezultat o arhitectură contemporană. Planul amintește de un sat african; spațiile intermediare sunt interactive social.

Coliba Xhosa și satul cultural și artistic, Guga S’thebe, pe care l-a inspirat (comuna Langa, Cape Town, Africa de Sud)