Pe 30.10.2019 are loc prezentarea „Istoria casei Storck în parcelarea Benisch”

29 octombrie 2019

Miercuri, 30 octombrie 2019, în intervalul orar 18.30-19.30, are loc prezentarea pe tema Istoria casei Storck în parcelarea Benisch, susținută de istoric de artă dr. Oana Marinache la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din Strada Vasile Alecsandri nr. 16.

La sfârșitul anului 2015 Editura Istoria Artei publica în colecţia „Arhitecţi de neuitat” cel de-al treilea volum monografic, dedicat lui Karl Böhnisch/Carol Benisch (1822-1896), beneficiind de o finanțare din Timbrul Arhitecturii 2015 al Ordinului Arhitecților din România, precum și din partea Ambasadei Cehiei şi a Forumului Cultural Austriac. 

Născut în Imperiul Austriac, într-o zonă care astăzi aparţine Republicii Cehe, Carol Benisch studiază arhitectura și la vârsta de 25 de ani are loc angajarea lui în serviciul public al Ţării Româneşti, ca arhitecton mănăstiresc, sub conducerea elvețianului Johann Schlatter (1805-1864).

Benisch a reparat nenumărate edificii religioase într-o etapă care marchează deschiderea marilor şantiere la Bistriţa, Tismana, Arnota, Mărcuţa, Sărindar, Văcăreşti, Sf. Ioan, Stavropoleos, Sf. Dumitru, Sf. Sava, Radu Vodă. De asemenea, contribuit şi la Așezămintele Brâncovenești prin ridicarea noului Spital, Azil și a Bisericii Domniţa Bălaşa, proiectând sau coordonând șantierele și la Azilul Doamna Elena, Catedrala catolică Sf. Iosif, a Arhiepiscopiei Tomisului – Biserica Af. Petru şi Pavel din Constanţa. 

Una dintre suprizele cercetării de arhivă a fost că Benisch a fost angajat ani de-a rândul al Teatrului Naţional, după inaugurarea edificiului proiectat de arh. vienez Anton Hefft, fiind responsabil cu întreţinerea şi modernizarea acestuia (1858 - 1869). ncepând cu anii’ 60 ai secolului al XIX-lea, începem să identificăm şi lucrări rezidenţiale pentru comanditari privaţi bucureşteni (Dobrovolschi, Marghiloman, Petrovici Armis, Plagino, Hagaduri, Popovici), dar şi implicarea sa în diferite lucrări de reparaţii ale instituţiilor statului (case care vor fi preluate de instituţiile publice, reşedinţe domneşti, Adunarea Obştească). 

Unul dintre cele mai interesante proiecte personale a vizat cumpărarea de terenuri în apropierea barierei Mogoșoaiei și parcelarea unui vast teren cuprins între străzile actuale Povernei - Grigore Alexandrescu - C. Coandă, prefigurând astfel dezvoltarea rezidențială a viitorului Bulevard al Colței. Lui îi datorăm apariția unei noi străzi 91895), cea care poartă astăzi numele poetului Vasile Alecsandri.

Unul dintre terenurile rămase nevândute și care va fi vândut de fiica sa, Emma Benisch Patzelt este și cel pe care se vor ridica casele de la nr. 16 și 18. Friedrich Stephan„Fritz” Storck şi Cecilia Brăneanu Cuţescu se căsătoresc în 12 martie 1909 şi achiziţionează în perioada martie-iunie o parte din fostul teren Benisch-Patzelt, cealaltă porțiune fiind deja în posesia vecinului Eugeniu Buchman, care şi solicitase autorizaţie de construcţie în 10 martie. 

Deducem din mărturisirile Ceciliei ca banii au fost din dota ei şi alegerea terenului a aparţinut familiei ei, cu precădere tatălui. În 1910 se va construi atelierul, după planurile arh. Johann Storck, iar în 1912 se ridică casa, după planurile arh. Alexandre Clavel. Familia Storck se va muta aici spre sfârșitul anului 1913. Lucrările interioare vor continua însă şi la începutul anului 1914, Cecilia implicându-se fundamental, iar în vara lui 1915 se va definitiva și împrejmuirea proprietății, tot prin contribuția lui J. Storck.

Mai multe despre istoria parcelării Benisch, a noilor proprietari care ridică case în vecinătate, despre evoluția proprietății artiștilor Storck și modul acestora de viață, vor fi relatate în cadrul prezentării de miercuri, 30 octombrie, de la ora 18:30 la 19:30.

Participarea la eveniment este gratuită, acesta fiind organizat în cadrul proiectului cultural "Parcelari publice și private (1890-1940)", finanțat de Ordinul Arhitecților din România, din timbrul de arhitectură.