Atilla KIM: Locuințe cuplate

Lucrarea a luat premiul juriului la secțiunea Arhitectura locuirii, la Bienala regională de arhitectuă Transilvania, 2015.

  • Titlul lucrării: Locuințe cuplate
  • Localitatea: București, jud. Ilfov
  • Birou de arhitectură: Attila KIM
  • Autor: arh. Attila Kim
  • Echipa: Attila Kim, Gabriel Chiș Bulea
  • Funcțiune: locuințe cuplate
  • Anul: 2012–2014
  • Colaboratori: Robert Hegedüs, Laviniu Leuce, Gabriel Lihațchi
  • Imagini: Andrei Mărgulescu
  • Indici caracteristici: suprafața desfăşurată U1+U2: 208 + 208 m2, suprafața construită U1+U2: 106 + 106 m2, POT 42%, CUT 0,85 

Zonele periferice ale Bucureștiului au un caracter urbanistic foarte vag definit din cauza amestecului aparent necontrolat ale functiunilor de locuire, servicii și producție, toate acestea având forme de exprimare extrem de diferite, atât din punct de vedere arhitectural, cât și ca mod de dezvoltare urbană.

Prelungirea Ghencea este una dintre aceste zone unde locuirea urbană și cea rurală se amestecă, în funcție de posibilitățile, viziunile sau planurile proprietarilor de teren.  Astfel, pe parcelele nou apărute, de dimensiuni reduse, dictate de piața imobiliară a anilor de boom imobiliar, întâlnim pe lângă case individuale, atât cartiere de locuințe înșiruite, cât și vile cu apartamente sau blocuri cu un regim de înălțime mare.

Considerând dimensiunile mici de teren, caracterul zonei și natura investițiilor, cerința primordială a temelor de proiectare este atingerea maximă a procentului de ocupare a terenului. O asemenea situație stă și la baza acestui proiect de case cuplate.

Terenul de 500 mp cu un front stradal de 16 m, se învecinează cu parcele de dimensiuni asemănătoare, ocupate de o casă individuală și o vilă cu apartamente. Diferența majoră față de loturile vecine constă în necesitatea creării a două accese carosabile, în loc de unul singur. În vederea asigurării separării totale ale celor două unități de casă, cu un regim de înălţime P+1, s-a propus o lotizare atipică, limita de învecinare amplasându-se pe axul paralel cu strada al terenului. Această împărțire oferă și avantajul de însorire identică pentru ambele unități, lucru imposibil de rezolvat în cazul amplasărilor clasice în oglindă.

Din cauza ocupării maxime permise a terenului, caracteristic pentru celălalte loturi, s-a ajuns în zonă la o apropiere foarte mare dintre construcții, astfel reducând semnificativ gradul de intimitate ale caselor.

Soluția de față oferă o alternativă arhitecturală pentru situația în care construcțiile învecinate sunt foarte apropiate, când orientările favorabile sunt spre construcțiile deja existente și cel mai important, când nu se fac compromisuri legate de intimitatea locuirii.

Intimitatea caselor este asigurată de forma în U a unităților. Fiecare casă are o curte interioară de mari dimensiuni, deschisă pe latura vestică, care este sursa principală de lumină naturală a tuturor spațiilor casei și în același timp este și spațiul principal exterior, parțial acoperit. Pe lăngă această curte, fiecare locuință dispune de câte încă două curți interioare: una care străpunge casa pe toată înălțimea, asigurând prin vitrajele perimetrale iluminatul natural și insorirea băilor de la parter, a băii dormitorului matrimonial de la etaj și al dressing-ului aferent acestuia și o altă curte aflată la etajul unu, spre care se deschid baia de la etaj și zona casei scării.

Construcția este finisată cu o tencuială rugoasă, de culoare gri inchis, astfel trecând aproape neobservat în mediul colorat al vecinătății. Curțile interioare sunt albe, cu o tencuială lisă, astfel reflectând toată lumina captată spre spațiile interioare.