M CA SĂ SCHIMBĂM AVEM NEVOIE SĂ NE SCHIMBĂM

  • 10 months ago
    CA SĂ SCHIMBĂM AVEM NEVOIE SĂ NE SCHIMBĂM


    Arh. Alexandru Găvozdea
    Președinte al Filialei OAR Sibiu-Vâlcea

    După 8 (opt) ani de activitate intensă în filiala pe care o reprezint (trezorier și președinte) și în CN (incl. aproape 3 ani de activitate în CD național, trezorier) observ câteva chestiuni care par să fie necunoscute/neînțelese. Este poate și vina noastră, a conducerii naționale sau locale OAR. Aș vrea să vorbesc puțin despre aceste chestiuni:

    DESPRE IMPLICARE ÎN ORDIN
    - bun sau mai puțin, Ordinul este așa cum este. Ca membru, dacă sunt nemulțumit de nivelul de reacție la mesajele mele, trebuie să mă implic consistent, fără așteptări preconcepute dar cu ambiții și ținte așezate sus. În primul rând, tot ceea ce țintesc TREBUIE să fie convergent cu interesul comun care ne adună pe noi cei (între timp peste 10k de) concurenți pe piață la un loc și astfel depășește interesele individuale și de grup;

    DESPRE ÎNȚELEGEREA PROBLEMELOR ȘI ABORDAREA SOLUȚIILOR
    - pentru a ataca ținta propusă e necesar să analizăm la un grad de profunzime rezonabil situația, contextul, actorii și traseele spre țintă. Acest demers solicită din experiența mea cca. 1,5-2 ani în contextul actual de funcționare (dimensiune aparat angajați și aparat aleși, în toată organizația nu doar la centru, cu mecanismele astăzi stabilite, interesul manifestat, consistența și consecvența acestuia care sunt extrem de reduse etc.);
    Despre mecanismele de soluționare și resursele disponibile:
    - pentru atingerea țintei avem nevoie de resurse de diverse tipuri, unele bazate pe disponibilități financiare, altele pe relații cu exteriorul organizației, interese legitime și licite comune și lobby-ul care poate fi generat în acest fel. A obține primele tipuri presupune: creșterea veniturilor (cotizații, taxe de dovadă și cam atât); scăderea cheltuielilor (eficientizare și transformare a birocrației prin automatizare și eliberarea resurselor interne pentru a crește performanța și calitatea serviciilor și a avea „timp și neuroni liberi” pentru acele priorități pe care le-am identificat); orice alte idei deștepte ne mai vin pentru obținere licită, etică și concurențial loială de fonduri.
    A construi (pentru că nu se obțin de pe un raft, de undeva) relațiile pentru a mobiliza un lobby consistent este un demers care durează la rândul său și necesită abilități și resurse care trebuie uneori ele însele dezvoltate de la zero;

    DESPRE CHECKS AND BALANCES ȘI CONFERINȚA NAȚIONALĂ
    - undeva pe traseul (ales de cei care sunt angajați și cei care sunt mandatați să o facă) spre țintă, intervin validări parțiale sau integrale, la niveluri multiple (grupuri de lucru pe tematici parțiale, grupul de lucru al președinților de filiale, Consiliul Național, Conferința Națională), cunoscute drept checks and balances, bazate pe mecanisme de transparență decizională instituite tot de organizație și tot în interes comun. Atunci când pe acest traseu este oprită înaintarea (să nu ignorăm faptul că votul în CNE a fost negativ într-o măsură apropiată de situația de echilibru, respingerea nu a fost nici de 70%, nici de 80%, nici de 90%, nici de 100%) este evident că cei în cauză trebuie să revină la stațiile intermediare anterioare și să revizuiască traseul ales. Și, ca orice lider responsabil cu resursele deja angrenate, va analiza dacă tot traseul este greșit sau trebuie să ajusteze doar local demersul;

    DESPRE REACȚIILE POST-CONFERINȚĂ SAU „CE-AM ZIS, N-AM ZIS”
    - putem afirma că nici ținta și nici traseul în integralitatea sa nu sunt greșite, după cum se confirmă din paradoxal de multe voci ale contestatarilor de la CNE, exprimate ulterior, după CNE. Ca atare, măsurile de luat nu sunt de tip tabula rasa ci de perfecționare a traseului, mijloacelor, vehiculelor și mecanismelor propuse inițial.
    Mecanismele democratice fac acestă formă de organizare să fie cea mai puțin proastă pentru că intervenția tuturor părților în dezbatere este nu doar posibilă ci și încurajată, cerută și, certamente, necesară. Și asta pentru că recunoaștem că nici un singur individ sau grup nu poate deține dreptatea absolută în vreo privință.
    Se spune de către diferiți colegi că aceste acțiuni întru atingerea țintelor prioritare se pot formula și efectua în contextul organizațional și inter-instituțional actual într-un termen de câteva ori mai mic (cu ani de zile mai devreme, pentru că aceasta înțeleg că e o nedumerire majoră, „de ce abia acum”). Asta dovedește, cred, o necunoaștere a realității și mecanismelor acesteia. Pornesc de la prezumția că nimeni nu prezintă intenționat falsificat realitatea, ci este vorba doar de necunoaștere.
    A afirma că problemele și țintele „adevărate” sunt în altă parte este infirmat de înțelegerea unor interdependențe complexe (sintetizate destul de în grabă, recunosc, mai sus). Și de susținerea a foarte multor membri, manifestate în spațiul public în forme din păcate mai puțin spectaculoase și deci mai puțin „vizibile” în termeni de marketing (sau electorali, dacă doriți) decât exprimările radicale, de multe ori populiste, agresive și chiar argotice ale unor arhitecți cu păreri foarte bune despre propria persoană și grupul profesional pe care îl compromit. Ups.
  • 10 months ago
    Domnule Găvozdea,
    Vă contraziceți.
    Pe de o parte afirmați că dacă un arhitect trimite un mesaj nu este suficient, trebuie să se implice.
    Pe de altă parte, susțineți că pentru a se face ceva este nevoie de 1-2 ani de analiză, studii șamd, precum și de resurse, cum ar fi cele umane.
    A doua afirmație o exclude pe prima, deoarece implicarea unui arhitect care nu face parte din staff-ul Ordinului nu ar ajuta la nimic, deoarece timpul lung și lipsa resurselor nu ar permite vreo măsură. Un arhitect nu se poate „implica” timp de 1-2 ani, fără a-și prejudicia biroul.
    Ce spuneți este că administrați un sistem nefuncțional, în care staff-ul nu răspunde cerințelor, așteptând ca petentul să-și rezolve prin voluntariat problema. Însă pentru a vă îndeplini sarcinile, nu aveți suficiente resurse și timp. Observ că nu aveți nici un sistem de a stabili ce trebuie să faceți, în condițiile în care ignorați cererile venite „de jos în sus”.
  • 10 months ago
    Recunosc ca pana anul trecut nu m-a interesat niciodata organizarea interna a OAR. Eram constienta de faptul ca exista presedinti si alte alea, dar acum multi ani, cand am citit regulamentul de functionare, cu entuziasmul unui tanar arhitect, am devenit repede indiferenta la limbajul de lemn pe care il continea (si continua sa il contina).

    Ni s-au repetat in scoala niste lucruri: "less is more" si "forma urmeaza functiei".

    Cum am ajuns sa avem un aparat atat de stufos, a carui preocupare majora pare a fi propria organizare?
  • 10 months ago
    Domnule Găvozdea,
    Am scris mai sus că vă contraziceți și aveți nu aveți dreptate.
    Există o parte a postării Dvs. în care aveți dreptate, acolo unde afirmați că suntem confruntați cu niște interdependențe complexe.
    Așa este, iar parte a problemelor este chiar Ordinul condus de Dvs. și de cei ca Dvs. OAR este acum parte a problemei, nu mai este, dacă a fost vreodată, parte a soluției.
    Problema vine chiar din faptul că vă considerați depozitarul adevărului absolut, iar cei care au alte păreri compromit grupul profesional. Profesionistul se compromite atunci când nu este capabil să accepte că greșește, nu atunci când remarcă (fie și greșit) o disfuncționalitate.
    Pe de altă parte am aflat că Dvs. veți candida pentru aceeași funcție în Ordin, ca și mine. Am fi, se pare, contracandidați. Dacă este așa, v-aș ruga să fiți bărbat și să vă recunoașteți și Dvs. intențiile și să vă anunțați public candidatura.
    Apreciez abilitatea politică de a vă poziționa în opoziție (față de mine), în condițiile în care sunteți „la putere”.
    Am da astfel acestei curse doza de sportivitate și fair-play de care ar avea nevoie. Mai mult, ne-ar ajuta pe ambii, precum și pe ceilalți candidați, să ne observăm ideile, astfel încât cel care va câștiga să preia totuși, după alegeri, și ceva din ceea ce adversarii electorali susțin.
    Așadar, sunteți suficient de bărbat pentru a vă declara intențiile, sau vă veți ascunde după fustele mamei până în ultimul moment?
  • 10 months ago
    Avem un aparat atât de stufos pentru că așa s-au stabilit algoritmii de compunere a structurilor de conducere la momentul constituirii OAR, când erau de cinci ori mai puțini membri și formulele de calcul a numărului de reprezentanți în Consiliul Național, Conferința Națională și, analog, la nivel teritorial, păreau rezonabile. Sau așa au considerat membrii în conferința de constituire atunci.

    Dar, dacă astăzi suntem cu toții (aparent) de acord că e „stufos”, de ce protestăm față de „organizare”? Dacă însuși aparatul „stufos” propune transformarea și eficientizarea sa, PENTRU CA NU E REZONABIL ASTAZI sa pastrez aceiasi algoritmi de definire a reprezentativității celor peste zece mii de membri, de ce respingem ideea și acuzăm de rea credință? Cum propuneți să obținem o activitate mai eficientă (pe care de asemenea o reclamăm cu toții), respingând primul pas firesc - organizarea mai eficientă.
    Presupun că nu trebuie să dezbatem că această acțiune devine inevitabil „proprie”, când este susținută de însuși acest aparat, pornind din ascultarea opiniilor membrilor, confirmarea prin analize tehnice profunde și propunerea spre aprobare a unor soluții. Care parcurg pașii regulamentari - inițiative și dezbateri din grupuri de lucru cu și fără consultanță externă, avizare în colegiul director, avizare în consiliul național, aprobare în conferința națională.
  • 10 months ago
    Nu există nici o contradicție în cele afirmate de mine mai sus, doar în ceea ce alegem să răstălmăcim și în propriile preconcepții.

    Da, dacă sunt nemulțumit că forul X de conducere (de ex. al filialei, cu care sunt direct conectat) nu reacționează la semnalele mele, pot să trec la următorul nivel de conducere (citim ROF-ul și aflăm care e acesta). Și dacă vreau să urnesc lucrurile mai repede decât să protestez la conferința teritorială că nu reacționează consiliul de conducere teritorial, la următoarele alegeri mă implic. Sau mai devreme, propun un grup de lucru și mă ocup ca acesta să producă un rezultat convingător. Și dacă e ignorat, da, am de-a face cu rea-credință și pot pretinde socoteală.
    Și da - implicarea presupune un sacrificiu pe plan de afaceri și pe plan personal. Lipsești din birou și lipsești de lângă familie. Eu prefer să consider asta o investiție în viitorul profesional și nu un prejudiciu. Pentru că efortul de „a-ți crește concurența”, cum m-a atenționat un prieten dintr-un domeniu conex și din altă țară, este răsplătit de faptul că evoluția profesională a întregii comunități de arhitecți îmi va ușura și mie efortul continuu de a convinge clientul de ce la mine „costă dublu, dincolo era mai ieftin”, de ce investiția inițială ieftinește funcționarea și mentenanța, de ce echilibrul este mai bun decât excesul care satisface vremelnic orgolii etc.
    Și da, uneori facem mult mai mult, voluntar, decât ne-am angajat să facem pentru organizație. Pentru că nu avem resurse dar credem că este esențial să progresăm.

    E dificil să avem un dialog constructiv, atunci când facem confuzii și nu avem proprietatea termenilor. Staff-ul OAR nu știu ce înseamnă, eu disting între aleși cu mandat și angajați cu fișe de post. Primii sunt cei care, recurgând și la resursa celorlalți, trebuie să reacționeze la semnalele membrilor. Și o fac în ritmul permis de structura actuală și procedurile regulamentare, pe care dorim să le optimizăm, dar nici asta nu e acceptat.

    Cum am scris și mai sus: auzim semnalele (le simțim și singuri, nu trăim în altă lume și nu funcționăm pe altă piața, sper că nu încep acum mișto-urile cu statul paralel), le preia în lucru un grup de voluntari, le analizează obiectiv cu un consultant extern după caz, producem un mecanism-pilot, avizăm pe traseul procedural și supunem forului decizional spre aprobare.
    După care folosim mecanismul obținut ca să îmbunătățim următorul element negativ semnalat. Și așa mai departe.

    A refuza înțelegerea acestui parcurs și a solicita belicos doar „tabula rasa” denotă un primitivism barbar.
    Același primitivism care ne împiedică să avem un dialog al argumentelor bazate pe rațiune și recurgem la unica armă „infailibilă” - atacul la persoană. Și acela lipsit de rațiune, bazat pe emoții și reacțiile pe care le pot aglutina în jurul lor.

    Nu mă consider depozitarul adevărului absolut, cum se răstălmăcesc cu mare aplomb afirmațiile mele. Poate nu am fost suficient de clar în prima postare: părerile adverse sunt nu doar firești ci și binevenite („intervenția tuturor părților în dezbatere este nu doar posibilă ci și încurajată, cerută și, certamente, necesară”), dar MODUL de exprimare mă rușinează de aparteneța la aceeași comunitate profesională cu indivizi care își cataloghează colegii ÎN SPAȚIUL PUBLIC drept lobotomizați, incompetenți profesional pentru că profilul lor de facebook afișează multe fotografii cu câini etc. Nu mai există nici un pic de autocenzură? Ne purtăm în public la fel ca la toaletă?

    Fabulațiile aflării la putere și știrile pe surse pe care nici măcar eu nu le pot confirma la acest moment nu merită efortul comentării.

    O fi fost intenționată o provocare bărbătească la confruntare în finalul postării domnului Ungureanu, dar ce-a ieșit este o simplă grosolănie fără efect. Nici măcar nu mai trebuie s-o calific eu, de fapt.
    Într-un discurs despre sportivitate, fair-play, competență și intelectualitate căreia ne revendicăm a aparține... se descalifică singură.
  • 10 months ago
    Teremenul de 1.5-2 ani este uluitor de lung, mai ales daca discutam despre timpul necesar stabilirii unei strategii de actiune.
  • 10 months ago
    Exact.
    Am spus: „în contextul actual de funcționare (dimensiune aparat angajați și aparat aleși, în toată organizația nu doar la centru, cu mecanismele astăzi stabilite, interesul manifestat, consistența și consecvența acestuia care sunt extrem de reduse etc.)”.

    Concluzia după o analiză pertinentă este că trebuie schimbat contextul actual de funcționare. Cum ar veni... prin reformă, transformare, eficientizare, responsabilizare.

    Dar conferința nu a vrut asta.
    Mă bucur că ne înțelegem.