Proiect de reglementare tehnică privind Codul de evaluare și propuneri de intervenții privind construcțiile cu valoare culturală, indicativ P 100-8
Cu ocazia solicitării de avizare și adoptare a proiectului de reglementare tehnică privind Codul de evaluare și propuneri de intervenții privind construcțiile cu valoare culturală, indicativ P 100-8, elaborat de prof. dr. ing. Radu Constantin Petrovici și ing. Mircea Mironescu, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a invitat Ordinul Arhitecților din România să exprime un punct de vedere al profesiei de arhitect.
În răspuns la această solicitare, proiectul de reglementare a fost supus analizei membrilor Grupului de Lucru Patrimoniu al OAR, care au formulat următoarele observații principale:
- În cuprinsul proiectului alternează într-un mod neunitar și chiar contradictoriu abordări contemporane neinvazive cu soluții învechite și distructive, atrăgându-se atenția că menținerea posibilității de restaurare a construcțiilor cu valoare culturală prin mijloace ce implică betonul armat reprezintă o eroare.
- De asemenea, se constată că lucrările de restaurare a clădirilor cu valoare culturală folosind betonul armat nu numai că sunt extrem de invazive și se realizează cu pierdere semnificativă de material istoric, dar contravin grav principiilor internaționale de conservare și restaurare a monumentelor istorice, Cartelor și convențiilor internaționale pe care chiar prezentul proiect de reglementare le promovează și pe baza cărora se realizează (spre ex. principiul reversibilității intervenției, principiul compatibilității materialelor contemporane cu cele istorice, principiul minimei intervenții șamd.)
- Mai mult, OAR observă că în timp ce, de mai bine de patru decenii, ţările europene cu experienţă de netăgăduit în domeniul restaurării, precum Italia (situată geografic în regim seismic, în mare parte), Spania, Franţa practică soluţii reversibile, cu punerea în valoare şi nealterarea materialului autentic, România pare a fi rămas la nivelul de început de secol XX.
- De asemenea, se observă lipsa prezentării unei analize a acțiunilor distructive pe care le are betonul pe termen mediu și lung asupra zidăriei din cărămidă arsă din care sunt alcătuite majoritatea clădirilor cu valoare culturală din România.
În concluzie, OAR a recomandat păstrarea soluțiilor alternative mai puțin invazive care respectă principiile conservării și restaurării patrimoniului cultural, precum și revizuirea dispozițiilor ce conțin soluții invazive reprezentate de betonul armat.
În plus, cu această ocazie OAR a atras atenția și asupra capacității reduse de execuție și de proiectare ale unor soluții alternative și contemporane de intervenție structurală pe clădirile de patrimoniu și a recomandat dezvoltarea unor politici publice adecvate, precum investirea în domeniul de cercetare, atestarea unui număr mai mare de specialiști, efectuarea unor cursuri de formare profesională continuă, agrementarea unor materiale și substanțe noi, adaptarea curriculei universitare la noile provocări ale patrimoniului construit etc.
