Asociația Plusminus Selfie Automaton – expoziție itinerantă

3 min citire
Share:
FacebookLinkedInCopy Link

Selfie Automaton călătorește la Museum Speelklok din Utrecht

Deschidere vernisaj: 19 aprilie 2017

Pavilionul României la cea de-a 15-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – La Biennale di Venezia găzduiește „Selfie Automaton”, o expoziție sub forma unui spectacol predefinit, cu marionete automatizate, scenarii blocate, și un rol liber, rezervat vizitatorului. Expoziția constă în 7 automate mecanice, formate din 42 de marionete – 38 umane și 5 animale fantastice. Trei automate vor fi plasate în Pavilionul României din Gardini della Biennale, trei în Noua Galerie a Institutului Cultural Român de la Veneția, și un teatru mobil care va promova expoziția în spațiul public. 

O imagine de arhivă celebră din 1977 îl prezintă pe Nicolae Ceaușescu inspectând o machetă de mari dimensiuni a viitorului București, de pe un pod mobil, în timp ce dă indicații arhitectului. Conjunctura politică s-a schimbat, dar metafora persistă și implică intrebări de poziționare. Sunt deciziile în continuare luate de pe un pod mobil? Și unde se situează fiecare dintre noi, prin acțiunile sale particulare, în raport cu acest “pod mobil”?

Expoziția dezvoltă această problemă de poziționare, prin intermediul a 6 automate mecanice. Vizitatorul este invitat să schimbe rolul pasiv contemplativ, pentru unul participativ, acela de a pune în mișcare instalațiile, și este plasat în relații spațiale diferite cu personaje stereotipice (întruchipate în marionete), de la cea de observator de la distanță, la parte dintr-un întreg sau în opoziție.

Automatele mecanice*, mașini care execută o gamă de funcții în baza unui set predeterminat de instrucțiuni codate, sunt cunoscute în istorie ca și obiecte de divertisment dar în același timp precursoare ale automatizării. Prin folosirea acestui tip de instalații, proiectul propune, în forma unui spectacol critic, un autoportret alternativ.

* există cel puțin un exemplu relevant în acest sens, ca și cel al lui Vaucanson, cunoscut atât pentru “Rața care digeră” cât și pentru una dintre primele războaie de țesut automatizate

Selfie Automaton vorbește despre mecanisme și rolul individual în alcătuirea și funcționarea acestora. Alcătuirea vine din trei direcții – a arhitecturii, a lumii spectacolului și a artei – și funcționează în jurul unui nucleu comun, automatele mecanice. Obiecte bizare și comice, acestea sunt pretext și modalitate de comunicare, între autori și publicul bienalei.

Automatele animă caricaturi umane sau animale fantastice și sunt asamblate în formă de scene predefinite, frânturi de spectacol, în care un loc special este rezervat vizitatorului. Plasat pe scenă, acesta devine dinam și actor într-un scenariu cu formă fixă și repetitivă, un posibil portret generic al relaţiilor sociale, descompus în fragmente.

Marionetele devin personaje principale dar sunt private de libertăţile din lumea spectacolului, unde pot sfida legile gravitaţiei sau pot deveni „conștiente” (în extremă tragică, își pot recunoaște firele care le leagă și se pot elibera). Deși alcătuite cu articulaţii care le permit „libertatea de mișcare”, în acest caz, acestea sunt private de corzi și literalmente fixate în cuie, într-un mecanism care le permite o singură mișcare, și aceea predefinită. Iar vizitatorul nu face excepţie. Poziţionat ca parte a mecanismului, are o singură opţiune: să-i asigure funcţionarea prin propria sa acţiune, repetitivă.

Astfel, stereotipul confortabil al manipulatului și manipulatorului – care ne plasează acţiunile la capătul unei corzi, drept consecinţe, este înlocuit cu un sistem de opţiuni blocate. Vizitatorul devine obiect fără opţiuni, balerină uriașă la o masă de banchet, victimă a unei comisii oarecare, sau cerșetor de dorinţe.

Scenele devin posibile prin mânere și pedale, acţionate de utilizator. Un sistem aparent de roţi dinţate transmite mișcarea mecanismelor: o bicicletă pune în mișcare o horă, un ceaun generează un „festin”, o manivelă trezește o comisie, alta învârte un pește de aur, sau o pasăre în zbor – prizonieră în afara cuștii sale.

Proiectul Selfie Automaton propune o reflecţie asupra caracterelor și acţiunilor blocate în automatisme, dar și o temă deschisă, cea a tiparelor predefinite: există ele cu adevărat, facem parte din ele, suntem victimele lor, sau cei care le generează?

Tiberiu Bucșa – Portret de roată dințată

DESCHIDERE EXPOZIȚIE UTRECHT